Un vechi proverb romanesc spune , foarte sugestiv  ,,Foaie verde lobodă,/ Gura lumi-i sloboda”.

       Se povesteşte într-o carte veche că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar.   Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire zicându-le:

-Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!.

Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care i-au luat din nou în râs:

-Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!.  

Tatăl coborî şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia spuseră:

-Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar .

„Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia?” zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră:

-Ia, uitaţi-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar.

„Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una !”. Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum.

Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni . De supărare, omul nostru a recurs la o ultimă soluție : a trântit măgarul într-o râpă şi s-a întors acasă fără el numai să scape de gura lumii.

Ce putem învăța din această poveste ?                                                                  

-să facem oare ceea ce cred alții că e bine să facem?

-să dăm ascultare la ceea ce spune   gura lumii?

-ori să facem ce și cum credem noi de cuviința că este mai bine pentru noi ?

         Răspunsul poate să și-l dea fiecare, sper însă ca fiecare să se ia după propria-i minte, asta  pentru că ,precum bine spune un proverb românesc ,” Apa, vântul şi gura lumii nu le poţi opri niciodată”.