Un alpinist a ajuns în vârful muntelui pe care îl escaladase în miezul zilei. Provocarea pentru el a fost să coboare până la un loc sigur înainte de apusul soarelui. Pe măsură ce cobora, a observat cum soarele se lăsa tot mai jos. A grăbit pasul, dar pe măsură ce orele se scurgeau, lumina scădea, iar soarele era înghiţit de linia orizontului. I s-a făcea tot mai frică şi multe temeri au început să iasă la suprafaţă. Credea că dacă nu ajunge la baza muntelui, avea să rămână prins la mijlocul drumului, într-o poziţie extrem de periculoasă şi putea chiar să cadă şi să moară.
În sfârşit, soarele a apus şi alpinistul a rămas complet în întuneric. Disperat, a bâjbâit după ceva de care să se ţină şi în cele din urmă s-a agăţat de o creangă care creştea dintr-o fisură în stânca muntelui.
Alpinistul şi-a petrecut noaptea agăţat de acea creangă, încremenit de spaimă, crezând că dacă își dă drumul, avea să cadă şi să se zdrobească de stâncile de dedesubt. Noaptea a fost un coşmar pentru el, o adevărată teroare , cu scenarii dintre cele mai sumbre.
Cu toate astea, când s-au ivit primele raze ale dimineţii, a început să râdă. Nu i-a venit să creadă ce a văzut. Frica lui fusese doar o iluzie. La doar 15 cm sub el se întindea o cornișă. Pe întuneric el nu o văzuse. Când s-a făcut lumină şi-a dat seama că nu trebuia decât să mai coboare încă 15 centimetri şi ar fi petrecut noaptea în siguranţă şi relativ confortabil. Temerile sale fuseseră nefondate. Spaima lui nu avea nici o bază în realitate şi, după cum am aflat, aşa sunt toate temerile. Ele ne fac să ne simţim mici, încătuşaţi, ne distrug viaţa, făcându-ne mult rău. Totuşi, fiecare dintre temerile care ne limitează are o adâncime de doar „15 centimetri”. Nu lăsaţi aceste temeri să pună stăpânire pe voi. Nu le lăsaţi să vă strice viaţa.
Așadar , „ai grijă cu ce îţi uzi visele. Dacă le uzi cu îngrijorare şi frică tu vei produce buruieni care vor sufoca viaţa din visele tale. Udă-le cu optimism şi soluţii şi tu vei cultiva succesul. Să fii mereu în căutare de căi pentru a transforma problemele în oportunităţi pentru succes. Să fii mereu în căutare de modalităţi pentru aţi hrăni visul tău.”(Lao Tse)
Nu-ți fie teamă niciodată că înaintezi prea încet. Mai degrabă să te temi dacă te oprești.
E o trecere interesantă de la articolul precedent, în care era recomandat să ne mișcăm cât mai repede, la acesta, care ne spune că mișcarea în sine contează, cât o fi de înceată. Eu sunt adeptul celei din urmă și a zicalei ce spune că încet ajunge omul departe. 😉
Salutări de peste deal, vecine!
Incet sau repede , important este sa ne mai punem in miscare , asa din cand in cand, totul pentru o sanatate mai buna . Multumiri pentru urari, draga prietene de peste deal.
O zi plina de bucurii ! 🙂