Se întâmpla undeva prin Canada cu ocazia unui concurs cu doi cai de tracțiune . Unul dintre cai a avut puterea să tragă 3800 kg, iar celălalt 4200 kg. După această ispravă cei doi au fost puși să tragă împreună o încărcătură mult mai mare. Nu mică le-a fost mirarea spectatorilor, pentru că ei se așteptau ca cei doi cai să tragă undeva pe la 8000 kg, dar ei au tras… peste 13000 kg.
Concluzia care se trage este că împreună putem realiza mult mai mult decât fiecare de unul singur. Principiul se numește sinergism, cuvânt care vine din latină și are sensul de conlucrare, de intensificare a acțiunilor care se exercită în același sens. Doi împreună pot mai mult decât doi separat.Sigur este vorba de fapt de munca în echipă .
Nici într-un caz nu mi-am propus să demonstrez că munca în echipă este un mit, deoarece realitatea poate m-ar contrazice imediat. În mod sigur există oameni care sunt de acord că munca în echipă este mai eficientă dar și oameni care afirmă contrariul. Cred că fiecare are dreptatea lui.
Practic avem de-a face cu două categorii de oameni:VULTURII -oamenii de tip INDEPENDENT .Vulturii văd lucrurile in felul următor:
– vor să lucreze singuri
– vor să-şi asume responsabilitatea
– işi spun: „e mai greu de unul singur, dar mai sigur”
RÂNDUNICILE -oamenii tip COOPERANT .Rândunicile văd lucrurile cu totul diferit:
– Cred că 1 + 1 = 3 (unde-s doi puterea creşte)
– Munca în echipă dă rezultate mai bune
– Nu vor să lucreze singuri
Personal mizez pe rândunici , asta pentru că dacă ajungi în vârf singur, înseamnă că nu ai urcat un deal prea înalt.
Henry Ford punctează decisiv când spune că ” A fi împreună este un început, a rămâne împreună este un progres, a lucra împreună este un succes! ”
Acum vreio zece ani am facut prima mea excursie solitara in M-tii Retezat. Era prin mai, dar varfurile erau inca acoperite de zapada. Aproape de varful Pelega, la 2 000 de metri, sunt niste cruci, iar peretele de ascensiune este aproape vertical. Incercand sa gasesc o cale mai usoara de escaladare, piciorul mi-a alunecat intr-o crevasa. Credeam ca s-a sfarsit cu mine…
Mi-am revenit din spaima, apoi mi-am scos piciorul si mi-am continuat escaladarea. Cand am ajuns in varf, am privit crucile: ce mici si insignifiante erau !
Puterea omului nu sta in credinta, ci in recursul la propria constiinta. Si daca recurgand la propria constiinta constati ca Dumnezeu e nedrept si imoral, atunci nu-ti ramane decat sa mergi mai departe, sa urci si sa lasi in urma insignifiantul…
Din varful Pelegii priveam insignifiantele cruci… Dar poate ca muntele era prea mic. La fel si crucile. La fel si Dumnezeu.
Si totusi…poate Doamne , Doamne a fost langa tine !
Toate cele bune !
Cu atât mai greu e în cazul acesta începutul. Adică să găsești persoana potrivită pentru a urca în vârf. Progresul și succesul nu vor întârzia să apară, dacă ai făcut alegerea potrivită.
Bine punctat…alegerile sunt baza. O zi excelenta sa ai, draga Petru !