A ierta este un semn al puterii noastre, asta pentru că e mult mai ușor să întorci spatele, decât să îmbrățișezi pe cineva care tocmai te-a rănit. Mark Twain spunea, pe bună dreptate, că „Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.”
Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul patului.
Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la început, şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilarie.
Apoi, încetul cu încetul, pe masură ce zilele treceau studenţii adăugau nume ale oamenilor pe care îi întâlneau şi care considerau ei că au un comportament de neiertat. Fiecare a început să observe că devenea cutia din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros dezgustator, şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte.
O problema dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte permanent, să aiba grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masa, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.
Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice profesorul când s-au revăzut după o săptămână, şi anume că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu a fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi, atunci când strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.
De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.
În cutia ta câte piersici sunt şi ce ai de gând să faci cu ele?
Sursa acestei povestioare este internetul, dar pentru aducere aminte, merită citită și recitită ,așa din când în când, de către fiecare dintre noi.
A greşi este omenesc; a ierta este divin.(după Alexander Pope) . Osho însă nu este de acord cu aceasta afirmație. Asta pentru că a greşi este omeneşte şi a ierta este tot omeneşte. A ierta este divin? – atunci ridici asta prea sus, în afara accesului omului. Adu iertarea la îndemâna omului şi învaţă să ierţi. Învaţă să te bucuri de iertare, învaţă să ceri iertare; nu pierzi nimic când îi poţi spune partenerului tău: „Îmi pare rău, am greşit!”
Să ne fie foarte clar :”Numai cei curajoși știu să ierte!” (Lawrence Sterne)
Interesant , instructiv si plin de ” miez ” , expozeul dumitale vis a vis de iertare , de cat este de trebuincioasa aceasta sufletelor noastre insa, { asa cum ma cunosti deja , trebuia sa existe si un , INSA 😎 } ce te faci ca , in afara lui Dumnezeu , altcineva dintre oamenii creeati de EL n-are iertarea in ADN ?!? Frumos citatul din Mark Twain insa 😀 😀 😀 tot el spunea ca :” Razbunarea este parfumul crinului pus pe mormantul dusmanului . ” Acelasi Alexander Pope spunea : ” Omenirea insasi este o gresala a Divinului ” iar Lawrence Sterne , spunea la randul sau : ” Cei curajosi nu uita si deci , nu iarta caci asta este esenta curajului : sa nu uiti si mai ales , sa nu ierti ! Doar cei curajosi fac asta , lasii se fac ca uita pentru a putea compensa iertarea acordata cuiva . ” Dupa umila mea parere , nu trebuie sa te bucuri pentru iertarea acordata cuiva ci , mai intai trebuie sa intelegi pentru ce acorzi aceasta iertare caci , daca tu nu sti pentru ce-ai dat iertarea cuiva , daca in sufletul tau nu traiesti necesitatea iertarii in viata ta si-a aluia atunci … mai bine pregatesti crinii . Respect si multumiri M.Cooper : mi-ai dat o tema de meditatie pe ziua de azi !
Respect tot ce ai spus, draga Marian …raman insa pe „Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.”…o zi minunata sa ai in tot ceea ce faci ! 🙂
Toată lumea are dreptate, iar citatele acelorași personalități se pot contrazice între ele, la fel cum se întâmplă și cu cele din Biblie. Depinde de fiecare om și de momentele concrete, pentru a alege să întoarcem și celălalt obraz sau să aplicăm zicala „ochi pentru ochi”. Eu îți doresc să fii puternic și mereu iertător, dragă prietene! 🙂
Dreptate ai, draga Petru …Realitatea nu o putem schimba , dar putem „umbla ” la felul in care o privim…o zi excelenta sa ai si un w/e plin de bucurii ! 🙂
Excelentă pildă. O lecție adevărată. dacă purtăm în sufletele noastre atâta ură, dușmănie, răzbunare, nu facem decât să ne „descompunem” , precum piersicile din poveste și să mă mânjim sufletul de mâzgă…
Mulțumiri pentru toate povestirile frumoase și de folos pentru suflet! 🙂
Cu mare drag ! Mai ales ca suntem aproape de minunata sarbatoare a Craciunului ! O zi faina ! 🙂