Un om nu poate zdrobi un cuvânt, dar un cuvânt poate zdrobi un om, spune un vechi proverb. La început a fost Cuvântul, mereu confirmată prin milioane de întâmplări minunate sau tragice, mărețe sau mărunte, magice sau perfect banale, în care totul a pornit de la o vorbă. La fel de convingător este filmul  Doubt (2008) / Îndoiala pentru care dramaturgul american John Patrick Shanley a primit Premiul Pulitzer în anul 2005. Shanley investighează aici cotloanele cele mai întunecate ale minții omenești, acolo unde stau la pândă 

intoleranța, îndoiala și bârfa, ascunse uneori chiar sub faldurile justificatoare ale celor mai înalte virtuți creștine, filmul ne vorbește despre intoleranță și graba de a-i judeca pe alții, despre cât de ușor uităm că certitudinile noastre sunt emoții, nu fapte și despre cât de bogat pavat e drumul spre iad cu intențiile noastre bune.  Dacă nu ați apucat să-l vedeți , merită să vă faceți timp pentru acest film  ,o adevărată lecție de viață . Despre bârfă şi efectele ei avem următoarea  secvenţă  din filmul „Doubt” 2008:

O femeie bârfea cu o prietenă despre un bărbat pe care abia dacă îl cunoştea. În noaptea care a urmat femeia a avut un vis. O mână a apărut deasupra ei şi a arătat-o cu degetul. Imediat, un sentiment copleşitor de vinovăţie a pus stăpânire peste ea. A doua zi s-a dus să se spovedească. L-a găsit pe bătrânul preot al parohiei şi i-a povestit toată tărăşenia.

-E bârfa un păcat?, l-a întrebat ea pe omul bisericii. Era mâna Atotputernicului cea care mă arăta cu degetul? Ar trebui să cer iertarea păcatelor? Părinte, spune-mi, am făcut ceva rău?

-Da, i-a spus parohul cel duhovnicesc. Da, femeie ignorantă şi needucată! Ai împrăştiat mărturii mincinoase împotriva aproapelui tău. Ţi-ai bătut joc de reputaţia lui şi ar trebui să fii profund ruşinată.

Atunci femeia a spus că-i pare rău şi a cerut iertarea păcatelor.

-Nu aşa de repede, a mai spus preotul. Vreau să te duci acasă, să iei o pernă şi să te urci pe acoperiş, să o spinteci cu un cuţit şi apoi să te întorci la mine!

Aşa că femeia s-a dus acasă, a luat o pernă de pe pat, un cuţit din sertar, a urcat pe acoperiş pe scara de incendiu şi a înfipt cuţitul în pernă. Apoi s-a întors la bătrânul preot după cum i se spusese.

-Ai spintecat perna cu cuţitul?, a întrebat-o el.

-Da, părinte. 

-Şi care a fost rezultatul?

-Fulgi, a spus ea.

-Fulgi?, repetă el.

-Fulgi peste tot, părinte.

-Acum, vreau să te duci înapoi şi să aduni toţi fulgii care au fost luaţi de vânt.

-Bine, zise ea, dar asta nu se poate. Nu ştiu unde s-au dus. Vântul i-a împrăştiat peste tot.

–Asta, spuse amărât părintele, este bârfa!

Mai jos aveți aveți și secvența  cu „pricina” din film, durează doar trei minute și merită!

Așadar, atenție mare , deşi ţine de „subsol” , bârfa poate urca la orice etaj !