Cum te numesti, domnule ?
– Petru Popescu,  poreclit Parpanghel…
– Si ce lucrezi ?
– Prepar peste prajit pentru  pescari.
– Bine, si ce anume faci ?
– Pun pestele pe placi, pisez piper, presar piper peste pesti, potrivesc placile pe plita; pentru pestele praji, pregatesc piure; pun pestele pe platouri; pentru placul pescarilor pun pahare pentru palinca.
– Dar de ce vorbesti numai cu „P?

– Poftim?
– De ce  vorbesti numai cu „P”?
– Pot pronunta pe P perfect perceptibil.
– Ei,  asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.
– Primesc provocarea.
– Pe cat ?
– Pun pariu pe patru poli !
– S-a facut ,  spune-mi ce-ti place sa mananci ?
– Pastrama, papricas, parjoale, pui pane,  porumbei, piftie piperata, peste plachie, prefer pastravi, potarnichi,  papanas, paparai.
– Si ce iti place sa bei ?
– Palinca, pinot, pelin, porto;
– Si la desert ?
– Placinte, prajituri, piscoturi, pepene, prune,  pere, portocale, piersici, papanasi;
– Dar inghetata obisnuesti ?
– Putin ; profiterol, parfait;
– Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?
– Primavara prefer plimbari prin parcuri, pe poteci, prin padure, prin poiana;
– Dar vara ?
– Plaja, pescuiesc.
– Si iarna ?
– Prefer  patinajul.
– Te pomenesti ca poti sa-mi spui si o poezie numai cu litera „P”?
– Pai pot.
– Asta nu o mai cred.
Spune-o​! ​
Poezia poetului Petru Popescu, poreclit  Parpanghel
„Prin paduri, peste poiene,
Prin pustiuri, peste pietre
Pasari, palcuri pribegesc
Parasindu-si puii proprii
Pe pamantul parintesc
Prima pasare, pilotul,
Plescaind puternic pliscul,
Plutea privind pamantul
Pajistea, padurea, piscul.”
– Bine, bine ! Dar nevestei, cand ai plecat de acasa, ce i-ai  spu?
– Paraschivo, plec pripit; pentru pranz presara putin patrunjel   proaspat peste pestele prajit; pa papusa!
– Vad ca am pierdut .
– Pardon, pentru pariul pierdut platesti patru poli!!!
– Platesc.
– Pune paralele pe portofel.
– Inca o intrebare.
– Poftim !…
– Ce adresa  ai matale ?
– Prelungirea Popa Petrescu, 4, parter, plecand prin Pangarati,  peste pod.

După  lecturarea acestei scenete drăguțe, a carei surse este internetul, nu-mi rămâne decât să trag concluzia că avem o limbă română bogată , savuroasă și tare deșteaptă .

„Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare”,o spunea chiar marele nostru Mihai Eminescu.

Pa, prieteni ! 🙂