Zgomotoși pe dinafară și goi pe dinăuntru

      In trecutul îndepărtat, strămoșii noștri prețuiau liniștea ca pe o valoare reală și considerau zgomotul un supliciu. In China antica, blasfemiatorii erau executați nu prin ștreang, ci fiind siliți să asculte până la exasperare bubuitul neîntrerupt al tobelor, peste care se suprapuneau sunete de flaut. Iar despre filosoful elin Pitagora se spune că discipolii săi trebuiau să se instruiască vreme de cinci ani în tăcere, înainte de a avea voie să pună prima întrebare magistrului. În epoca preindustrială, cel mai puternic sunet ce se putea auzi era dangătul clopotelor de la biserici.

Un ţăran şi fiul său mergeau într-o dimineaţă la câmp. La un moment dat, tatăl se opri, stătu câteva secunde ascultând, apoi îşi întrebă feciorul:

– Fiule, ascultă puţin şi spune-mi ce auzi !                                                    

– Cântecul păsărilor şi foşnetul frunzelor, tată, răspunse băiatul.

– Ascultă mai bine. În afară de asta, mai auzi ceva?

Băiatul se concentră şi zise:

– Da, parcă aud zgomotul unei căruţe.

– Aşa este, aprobă tatăl, mai mult decât atât, este o căruţă goală!

– Cum de ştii asta fără sa o vezi?, se arătă mirat feciorul.

– Este foarte ușor, răspunse tatăl. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.

Un lucru este sigur: logica acestui ţăran poate fi aplicată şi în cazul nostru ,al oamenilor  mari. Cunoaşteţi desigur persoane care fac mult zgomot lăudându-se, debordând de îngâmfare şi suficienţă de sine. Vorbesc mult şi foarte sonor. Şi, nu-i aşa, în cele mai multe cazuri,  zgomotul acestor oameni e semn că sunt goi, pe dinăuntru.

Cu cât creștem în ani, cu atât avem nevoie de mai multă linişte. A fi  zgomotos nu este deloc un semn bun. Întâlnim mulţi oameni care fac tărăboi, numai ca să fie băgaţi în seamă sau  numai ca să pară mai cu ” moț”. A face zgomot, constituie pentru ei o modalitate de afirmare, de a-şi face simţită prezenţa. Sunt precum  butoaiele goale care fac cel mai mare zgomot la simpla lovire,  cum bine spunea Sofocle „Butoaiele goale fac gălăgie multă.”Așa este, foarte mulţi oameni se aseamănă cu butoaiele goale: ei merg peste tot făcând o mare gălăgie, fapt ce le demonstrează incapacitatea ,mediocritatea și goliciunea sufletului.

Din  frumosul proverb chinezesc , „Face mai mult zgomot un copac ce cade, decât toată pădurea care creşte în tăcere” , putem concluziona că  „zgomotoșii”   sunt și vor fi în cădere  liberă. Mai grav este că nu își dau seama de asta , precum  toba care face mult zgomot fără să știe că este goală pe dinăuntru. 

8 comentarii la articolul “Zgomotoși pe dinafară și goi pe dinăuntru

  1. De multe ori m-am gândit că le lipsește copiilor din ziua de astăzi liniștea în care să-și asculte vocea interioară. Sunt prea multe care urlă la noi în același timp, să mai distingem șoapta conștiinței noastre. Devenim și mult mai ușor de manevrat din exterior…

  2. Dar , oare nu cu totii – barbati si femei deopotriva – suntem la fel : ZGOMOTOSI PE DINAFARA SI GOI PE DINAUNTRU ? Mi-amintesc de-o predica a parintelui Galeriu de prin anii ’90 , unde acesta spunea { citez din memorie asa incat sa nu te astepti la mare acuratetze } :”- Avem inima ca un vas din aur curat dar…tot tinichea este daca-i lipsita de DUHUL LUI DUMNEZEU ” . Iti doresc M. Cooper ca , inima dumitale sa fie precum un vas din pamant dar , PLIN DE DUHUL SFANT AL DOMNULUI !!! Respect si-un Sabat binecuvantat !

    • Multumiri alese pentru minunata completare adusa, draga Marian . Multumesc si pentru urarile deosebite venite de la un om pe care il respect ! Jos palaria !
      O zi excelenta si o saptamana pe placul inimii tale ! 🙂

  3. Culmea e că, în căutarea mult așteptatei liniști din weekend și concedii, ne aglomerăm cu gălăgie și mai mare în anumite locuri din mijlocul naturii, iar orașul rămâne, în sfârșit, liniștit.

    • Mare dreptate ai , draga Petru . Una ,doua intram in pielea anormalului s-apoi il luam drept normal . O zi linistita , draga tie ! 🙂

  4. As aprecia mult mai mult atat mesajul cat si textul daca n-as vedea acele spatii inainte de semnele de punctuatie. Haideti, va rog, putin efort. Si autorul si comentatorii au aceleasi apucaturi. Pareti oameni care au citit o carte la viata lor (sper ca nu toti pe aceeasi)… e chiar atat de greu sa iti dai seama ca nu poti sa pui spatiu inainte de punct sau virgula? Imi lacrimeaza/sangereaza ochii cand citesc asa ceva. Oricat de bun ar fi continutul.

Lasă un comentariu