Moartea prostului…

oportunitatinWinston Churchill  spunea într-un moment de înțelepciune că pesimistul vede dificultatea în fiecare oportunitate, iar optimistul vede oportunitatea în fiecare dificultate.  Despre oportunități am gasit pe internet o foarte interesantă povestioară armenească, adevărată lecție de viață.

Un amarat, care muncea degeaba, a hotarat sa mearga la Dumnezeu si sa se planga de soarta lui nenorocita. Zis si facut. Pe drum a intalnit un lup care l-a intrebat incotro se indreapta.
– Ma duc la Dumnezeu, sa ma plang, a spus omul. A fost tare nedrept cu mine.
– Vrei sa-mi faci un bine? a intrebat lupul. De dimineata pana seara, iar uneori chiar si noaptea, alerg in toate partile dupa hrana. Intreaba-l, asadar, pe Dumnezeu: de ce, Doamne, l-ai mai facut pe lup, daca tot il lasi sa crape de foame? Omul a fagaduit sa puna intrebarea si a pornit din nou la drum. Ceva mai incolo a intalnit o fata fermecatoare, care a dorit si ea sa afle tinta calatoriei sale.
– Daca ajungi la Dumnezeu, i-a zis fata, vorbeste-i, rogu-te, si despre mine. Spune-i ca ai intalnit pe pamant o fata fermecatoare, blanda, frumoasa, bogata, sanatoasa, si totusi nefericita. Cum sa-mi gasesc oare fericirea?
– Am sa-l intreb, a spus nevoiasul. A mai mers o vreme si s-a oprit sa se odihneasca la umbra unui copac. Copacul, desi crestea pe pamant bun, era cam pipernicit si ii cazusera aproape toate frunzele. L-a intrebat si el unde se duce, apoi i-a spus:
– Ai putea sa-i vorbesti lui Dumnezeu si despre mine? Spune-i ca nu inteleg ce mi se intampla. Vezi tu, pamantul acesta este roditor, si totusi n-am frunze nici iarna, nici vara, as vrea sa am frunze verzi precum ceilalti copaci, as vrea sa am si roade; ce sa fac?
Omul i-a fagaduit copacului ca ii va spune lui Dumnezeu toate aceste lucruri, dupa care si-a vazut de drum. Dupa ce a mers cale lunga si a trecut printr-o multime de peripetii care nu ne sunt istorisite, a ajuns la Dumnezeu, i-a dat binete si i-a zis ce-l framanta.
– Te porti cu toti oamenii la fel, a spus el. Uita-te la mine: muncesc din rasputeri, zi si noapte, traiesc in nevoie si duc o viata amara. Cunosc o multime de oameni care muncesc mult mai putin decat mine si care o duc mult mai bine. Spune-mi, daca poti, unde este egalitatea? Unde este dreptatea?
– Am sa-ti daruiesc norocul vietii tale, a raspuns Dumnezeu. Foloseste-te de el si ai sa fii bogat si fericit. Acum intoarce-te acasa.
Inainte de a pleca, omul a vorbit despre lup, despre fata si despre copacul cel pipernicit. Dumnezeu i-a dat sfaturile trebuincioase. Omul a facut, asadar, cale intoarsa. A intalnit in drum copacul si i-a spus:
– Dumnezeu mi-a dezvaluit ca la radacina ta se afla ingropata o comoara de aur. De asta n-ai frunze. Indata ce va fi scoasa comoara, crengile tale au sa inverzeasca.
– Minunat! a strigat copacul. Repede, sapa la radacina mea si ia aurul!
– Nu, nu, nu pot. Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele. Trebuie sa ma intorc acasa si sa ma folosesc de el! Si a mers mai departe. S-a intalnit cu fata cea nefericita, care l-a intrebat:
– Ei? Ce ti-a spus Dumnezeu?
– Mi-a spus ca, daca vrei sa fii fericita, trebuie sa-ti gasesti un sot cu care sa imparti bucuriile si durerile.
– Ia-ma de nevasta! l-a rugat fata. Ia-ma de nevasta si vom trai fericiti impreuna!
– Nu pot, n-am vreme! Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele si trebuie sa ma intorc acasa si sa ma folosesc de el! Cu bine! Cauta-ti alt barbat! Si a mers mai departe.
Ceva mai incolo s-a intalnit cu lupul cel flamand, care l-a intrebat:
– Ei? Ia-i spus lui Dumnezeu ce te-am rugat?
– Lasa-ma sa-ti povestesc mai intai ce mi s-a intamplat, a raspuns omul. Am intalnit o fata nefericita si i-am dat raspunsul lui Dumnezeu: sa-si caute un sot. Am intalnit un copac fara frunze, caruia Dumnezeu i-a aratat: o gramada de aur iti inabusa radacinile. Fata voia sa ma insor cu ea, copacul voia sa-i sap la radacina si sa iau comoara, dar n-am primit, se intelege! Dumnezeu mi-a daruit norocul vietii mele, asa mi-a zis, si trebuie sa ma intorc la mine acasa si sa-l gasesc!
– Si eu? a intrebat lupul. A gasit Dumnezeu vreun raspuns la ceea ce ma framanta? Spune-mi inainte sa pleci!
– A gasit, a raspuns omul. Iata raspunsul lui Dumnezeu: lupul are sa rataceasca pe pamant, cu burta goala, pana ce are sa gaseasca un prost pe care sa-l manance si sa-si potoleasca foamea.
– Unde oare as putea gasi unul mai prost ca tine? a intrebat lupul si s-a napustit asupra omului, sfartecandu-l.

         Sunt atâtea ș-atâtea oportunități pe lângă care trecem în viață… trebuie doar să le o bservam și , obligatoriu, să și acționăm…asta pentru că marea majoritate a oportunităților sunt deghizate în dificultăți, probleme,etc. „Viețile noastre sunt definite de oportunități. Chiar și de cele pe care le ratăm. „(F. Scott Fitzgerald)

Un lucru este sigur pentru noi oamenii: când o ușă se închide, o alta se deschide. Din păcate  însă , privim prea mult cu regret spre ușa care s-a închis, astfel încât nu o vedem pe cea care tocmai s-a deschis. 

Ș-apoi oportunitățile sunt precum răsăritul soarelui… dacă aștepți prea mult ai șanse mari să  le pierzi. 

7 comentarii la articolul “Moartea prostului…

  1. Frumoasă această poveste armenească… Și completez dictonul de mai sus, cu o vorbă spusă de marele Constantin Tănase: „Îmi pare bine să văd cum râd oamenii din sală. Îmi pare rău însă că unii nu se prind că de fapt râd de ei înșiși…”

Lasă un comentariu