Marea unire de la 1 decembrie 1918. Pentru a trăi o viață care ți-a fost dată ești dator să o meriți atât ca om cât și ca neam, în fiecare clipă.

Imagini pentru marea unire de la 1 decembrie 1918 in ziarele vremii

„Ziua cea mai mare a neamului românesc”.

Asa numea Eugen Lovinescu ziua de 1 Decembrie 1918, in care s-a realizat Marea Unire. Acest act istoric a fost rodul multor sute de ani de lupte si jertfe, al unei credinte neclintite in dreptatea neamului romanesc, care trebuia sa aiba propriul sau stat, in care sa traiasca, sa munceasca, sa creeze si sa-si implineasca aspiratiile.

Marea Unire s-a realizat la sfarsitul Primului Razboi Mondial, izbucnit in iulie 1914. Dupa doi ani de neutralitate, Romania a semnat o Conventie politica si o Conventie militara cu Antanta (Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia) la 4-17 august 1916, prin care cele patru mari puteri recunosteau dreptul tarii noastre de a-si anexa teritoriile locuite de romani din Austro-Ungaria, adica Transilvania, Banatul si Crisana, Maramuresul si Bucovina. De asemenea, promiteau ajutor si cooperare militara impotriva inamicului comun.

Consiliul de Coroana, intrunit in Bucuresti la 14 august 1916 (pe stil vechi), a hotarat intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta. Ion I. C. Bratianu, presedintele Consiliului de Ministri, avea sa precizeze: „Noi nu am intrat in razboi ca niste solicitatori nepoftiti. Noi am intrat in razboi ca niste aliati ceruti”. In Proclamatia catre tara, semnata de regele Ferdinand, se aprecia: „Astazi ne este dat noua sa intregim opera lor [a inaintasilor], inchegand pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a infaptuit numai pentru o clipa, unirea romanilor de pe cele doua parti ale Carpatilor”. La randul sau, N. Iorga scria: „Am intrat in acest razboi cu hotararea de a da tot ce avem in acest moment pentru a capata dreptul nostru intreg. Pentru atat, si pentru mai mult, nu”.

Armata romana si-a adus propria-i contributie la macinarea fortelor militare ale Puterilor Centrale, memorabile fiind marile batalii din vara anului 1917 de la Marasti, Marasesti si Oituz.

1918 a intrat in istorie ca Anul Marii Uniri.

Deciziile de Unire au fost rodul unor adunari reprezentative – cele mai largi si democratice din Europa acelor vremi.

La 27 martie, la Chisinau, a fost adoptata urmatoarea Declaratie.

In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara:
Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania.

In ziua de 28 noiembrie, a fost votat la Cernauti documentul care prevedea:

Congresul General al Bucovinei, intrupand suprema putere a tarii si fiind investiti singuri cu puterea legiuitoare,
In numele suveranitatii nationale,
Hotaram:
Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin, si Nistru, cu Regatul Romaniei.

Doua zile mai tarziu, era adoptata Rezolutia care incepea cu aceste cuvinte:

Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia in ziua de 18 noiembrie – 1 decembrie 1918 decreteaza unirea acelor romani si a teritoriilor locuite de dansii cu Romania.

Subliniind semnificatia istorica a Marii Uniri, N. Iorga scria: „De aceea e nezguduita fapta Unirii pentru ca toti au voit-o, si mai ales acei care, din neam in neam, au muncit si au suferit pentru ca erau romani si pentru a ramanea romani”.

Eugen Lovinescu, in articolul din Adeverul, aprecia: „Generatia de astazi si-a facut datoria”, ducand la indeplinire visul lui Mihai Viteazul, a carui idee „a trait vie trei suite de ani in toate piepturile romanesti”.

        Imagini pentru la multi ani ROMANIA

           Pentru vremurile noastre, rămân valabile și grăitoare vorbele marelui nostru  Mihai Viteazul , primul care a reușit să-i unească pe români în anul 1600, dar pentru scurt timp:

“Pentru a trăi o viață care ți-a fost dată ești dator să o meriți atât ca om cât și ca neam, în fiecare clipă.” 

„O viață avem români… și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul!”

Doamne ocrotește-i pe români !

9 comentarii la articolul “Marea unire de la 1 decembrie 1918. Pentru a trăi o viață care ți-a fost dată ești dator să o meriți atât ca om cât și ca neam, în fiecare clipă.

Lasă un comentariu