Gata, stop, cedez ! Demisionez oficial…

demisia

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de  a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa

asigurarea pe anul viitor. 

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarași sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Frumoasă și nostalgică această demisie ,preluată de pe internet. Intrebarea este cine oare ne-o mai acceptă ?

Decizia  o poate lua fiecare pentru el însuși , asta pentru că atunci când  nu te mai simți  COPIL, ai murit de mult, iar „Copilăria este inima tuturor vârstelor.” (  Lucian Blaga).

24 comentarii la articolul “Gata, stop, cedez ! Demisionez oficial…

  1. Sa ne acceptam noi in primu rand aceasta demisie, as zice ca e primul si cel mai important pas inspre a fi iar copil :-). O zi senina si multumim mult de gandu asta frumos trimis azi !!!

  2. Putem crede „in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu” si daca nu mai suntem copii la varsta, dar am ramas copii in suflet 🙂

    • De acord cu tine, dar asa sa ramana …Când nu mai eşti copil, ai murit de mult.- o spunea marele nostru Brancusi …o zi excelenta ! 🙂

  3. Total de acord! Cred că fiecare dintre noi, am da orice ca să mai fim iarăși, cât de puțin… copii! Acea perioadă – cea mai frumoasă din viața noastră. Fără griji, fără răutăți, fără ambiții deșarte și alergarea după atâtea aiureli inutile. Doar fericire, veselie, joc și zâmbet, în cea mai bună prietenie cu toți copiii!
    Minunat mesaj! Mi-a mers la suflet.
    Numai bine și zile cu bucurii…. ca-n copilărie! 🙂

  4. Cererea în sine e un îndemn frumos de a mai trăi momente inocente dintr-o copilărie târzie. Mai putem privi norii albi, ne mai putem uita la desene animate, mai putem visa feți frumoși, dar a doua zi trebuie să ne trezim și să plătim facturile. 😉
    Îți doresc cât mai multe momente fără griji, dragă prietene! 🙂

    • Macar sa ne mai amintim , din cand in cand, de anii copilariei si de tot ce-am trait atunci….sunt convins ca asta ne poate da o stare de bine omului mare din noi . O zi excelenta sa ai, draga Petru si un Mos Niculae fericit ! 🙂

    • Ce bine ar fi daca s-ar putea, da’ macar sa ne mai descretim fruntile cu gandul la copilarie. Merita ! O zi minunta si un Mos Niculae ,plin de bucurii ! 🙂

  5. Eu am fost ceea ce unii considera copil „batran” si „ciudat”. Poate de aceea nu mi-e dor foarte tare de copilarie, in schimb reusesc si acum sa ma bucur ca un copil si chiar am observat ca sunt momente in care ma pot copilari, ca sa zic asa in acelasi timp bucurandu-ma de statutul de adult. 🙂 O zi minunata!

  6. „Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.”

    Foarte frumos! O lume de copii in suflet si traire…

Dă-i un răspuns lui M. Cooper Anulează răspunsul