Dă-i Doamne românului mintea cea din urmă

Spunea un înțelept:                                    „Când eram tânăr, revoluționar, toate rugăciunile mele erau:

«Doamne, dă-mi puterea să schimb lumea».

Când am ajuns la jumătatea vieții și mi-am dat seama că nu am schimbat nimic, mi-am schimbat rugăciunea:

«Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei care vin în contact cu mine, familia și prietenii mei și sunt mulțumit».

Acum că sunt bătrân și zilele îmi sunt numărate, încep să-mi dau seama ce prost am fost. Singura mea rugăciune este:

«Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi».

Dacă m-aș fi rugat așa de la început, nu mi-aș fi risipit viața. Ba poate chiar aș fi reușit să-mi îndeplinesc primele două rugăciuni…”

         Nu degeaba un vechi proverb românesc concluzionează :„Dă-i Doamne românului, mintea de pe urmă!”.  Ș-apoi dacă ne dăm seama doar la finalul vieții de cum trebuia să facem, să fim, ori să acționăm, nu-i  păcat să nu învățăm mai din timp din ceea ce regretă la bătrânețe oamenii deveniți înțelepți cu întârziere?!  

         Ș-apoi nu uităm de  un lucru foarte important  : NU TRĂIEȘTE ÎN LOCUL TĂU NIMENEA , iar  dacă vrei să schimbi lumea începe mai întâi cu tine.

8 comentarii la articolul “Dă-i Doamne românului mintea cea din urmă

  1. Ei, la judecata asta am ajuns prin propria experiență și parcă am citit propriile cugetări. Dar mă întreb… Dacă le citeam acum treizeci de ani își mai găseau ele ecou la cel care eram atunci? Mai aveau oare impactul înțelegerii de acum, când sângele meu clocotitor ardea să se jertfească pentru idealul de a schimba lumea?

Lasă un comentariu