Construiesc o catedrală

O povestire a lui Charles Péguy prezintă un om din Evul Mediu care merge pe jos până la Chartres şi care, în drumul lui, întâlneşte un ins care făcea meseria cea mai grea dintre toate: spărgea piatră.

Imagine similară– Trăiesc ca un câine, i-a spus pietrarul. Bătut de ploi, de vânt, de grindină, de soare, fac o muncă istovitoare şi prost plătită. Viaţa mea nu preţuieşte nici cât o ceapă degerată. Nici nu merită numită viaţă.

 Ceva mai departe, acelaşi om întâlneşte un alt muncitor care spărgea piatră, dar care vedea lucrurile cu totul altfel.

– Da, este o muncă grea, i-a spus el, dar cel puţin am de lucru, pot să-mi hrănesc nevasta şi copiii. Apoi, trăiesc în aer liber, văd lumea care trece, nu mă plâng. Alţii o duc mai rău decât mine.

 În fine, ceva mai departe, a întâlnit un al treilea pietrar care l-a privit în ochi şi i-a spus:

– Eu construiesc o catedrală.

maxima-2Este foarte posibil să fi citit povestea, dar merită recitită din când în când, asta pentru a ne ajuta să vedem tot ceea ce ni se-tâmplă cu  mai mult optimism . La urma urmei faptul că vedem aceleași lucruri diferit ne transformă în învingători sau învinși, în fericiți sau nemulțumiți  . Cât adevăr în spusele lui  Denis Waitley ,

„Învinșii văd străzile acoperite de gheață, iar învingătorii își pun în picioare patinele.”

5 comentarii la articolul “Construiesc o catedrală

  1. Dupa parerea dumitale { dar sincer } care dintre cei trei eroi ai povestirii lui Peguy este mai demn de respect pentru truda lui ? 1] Cel care spargea la piatra in mod evident de foarte multi ani astfel incat , ajunsese sa fie scarbit inclusiv de viatza lui ” Nici nu merită numită viaţă.” 2] cel care era multumit de munca sa caci… ” – Da, este o muncă grea, i-a spus el, dar cel puţin am de lucru, pot să-mi hrănesc nevasta şi copiii. Apoi, trăiesc în aer liber, văd lumea care trece, nu mă plâng. Alţii o duc mai rău decât mine.” sau 3] cel care construia o catedrala intru vesnica pomenire ? Chartres -Franta , acolo nu-i cumva o …catedrala ?

Lasă un comentariu