Singurul mod de a obține ceea ce e mai bun dintr-o ceartă este să o eviți. O spunea Dale Carnegie și mare dreptate avea.
A fost odată un băieţel cu un caracter tare urât.
Tatăl lui i-a dat într-o zi un săculeţ plin de cuie şi i-a spus:
– Bate câte un cui în pomul din spatele grădinii de fiecare dată când te superi sau te cerţi cu cineva!
În prima zi băiatul a bătut 37 de cuie. În săptămânile care au urmat a învăţat să se controleze şi numărul cuielor bătute în copac s-a micşorat de la o zi la alta.
Descoperise că este mult mai uşor să te controlezi decât să baţi cuie într-un copac!
În sfârşit a sosit ziua în care băiatul nu a mai bătut niciun cui în pom. S-a dus prin urmare la tatăl său să-i spună că nu a mai bătut niciun cui în acea zi.
Tatăl lui i-a spus atunci:
– Scoate câte un cui din pom pentru fiecare zi care trece fără să îţi pierzi răbdarea!
Zilele au trecut şi în sfârşit băiatul a putut să-i spună tatălui că a scos toate cuiele din pom. Tatăl l-a condus pe băiat până în faţa pomului şi i-a spus:
– Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveşte câte găuri sunt în copac! Nu va mai fi niciodată ca înainte…
Când te cerţi cu cineva şi când îi spui lucruri urâte îi laşi o rană, precum cuiele în copac…
Frumoasă și plină de învățăminte această povestioară a cărei sursă este internetul.
Așadar, ar fi de preferat ca atunci când suntem puși pe ceartă să ne aducem aminte de „bătutul cuielor în copac” , dar și de ceea ce spunea Lucian Blaga : ”Să nu te cerți cu oamenii mai mult decât cu tine însuți.” Toate astea pentru că nu vom putea niciodată să luăm viața de la început pentru a evita să batem câte un cui, sau mai multe , în sufletele celor dragi.
Înțelept. Încercăm din greu să ignorăm urmele cuielor…
Bine zis…Supararea bat-o vina!
Ma bucur ca nu-s singura cu „motivationale” 😀 Zi cu oameni frumosi si lucruri dragi tie sa ai 🙂 Te astept la o cafea cand ai timp 🙂
Multumesc pentru trecere…
W/e placut si motivant !
Sincer sa fiu , chiar nu-mi mai amintesc cine a scris aceasta povestire . Pe vremea cand am auzit-o eu , era prin anii ’50 , spunea ” tovarasa invatatoare ” c-ar fi scrisa de Barbu Stefanescu-Delavrancea . Chiar nu conteaza acum cine a scris-o ci , pilda din final care-i foarte importanta pentru fiecare dintre noi caci , dincolo de faptul ca parintii iarta cam toate nevoile copiilor de-a bate cate un cui in copacul ce-i reprezinta de fapt pe ei , pe parinti , nu pot ignora ” gaurile ” ramase dupa scoaterea ” cuielor „… chiar daca iarta pana si asta caci , asa-s parintii . M.Cooper 801 , ati doresc din toata inima sa nu-ti ramana ” gauri ” in suflet dupa ce copii dumitale vor scoate afara toate „cuiele” pe care le-au batut acolo de-alungul vremii iar daca totusi vor ramane … IARTA !!! Sanatate iti doresc !
Foarte mare multumita pentru vorbirea facuta, draga Marian ! Sanatate multa !
Firește că nici mie nu-mi place să bat cuie, darămite în copaci nevinovați. De aceea sper că am mereu răbdarea de a asculta și a nu contrazice.
🙂 …s-apoi cuiele sunt destul de scumpe si saracii copaci trebuie crutati de bunatatea noastra.
O saptamana plina de bucurii ! 🙂
Foarte frumos! Eu stiam povestea cu cuiele bătute în usa, e asemanatoare 😊
Asa este…important ce intelegem din aceasta minunata pilda.
O zi excelenta !