Construiesc o catedrală

O povestire a lui Charles Péguy prezintă un om din Evul Mediu care merge pe jos până la Chartres şi care, în drumul lui, întâlneşte un ins care făcea meseria cea mai grea dintre toate: spărgea piatră.

Imagine similară– Trăiesc ca un câine, i-a spus pietrarul. Bătut de ploi, de vânt, de grindină, de soare, fac o muncă istovitoare şi prost plătită. Viaţa mea nu preţuieşte nici cât o ceapă degerată. Nici nu merită numită viaţă.

 Ceva mai departe, acelaşi om întâlneşte un alt muncitor care spărgea piatră, dar care vedea lucrurile cu totul altfel.

– Da, este o muncă grea, i-a spus el, dar cel puţin am de lucru, pot să-mi hrănesc nevasta şi copiii. Apoi, trăiesc în aer liber, văd lumea care trece, nu mă plâng. Alţii o duc mai rău decât mine. Citeste mai mult

Cele 7 reguli ale vieții în viziunea lui Paracelsus

viata-se-regulile-ei

            Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim), a fost un celebru alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elvețian.  Este initiatorul miscarii iatrochimice și este unul dintre primii  oameni de stiinta ai Renasterii. Este considerat a fi parintele toxicologiei, dar este apreciat si pentru viziunile si teoriile sale revolutionare in domeniul medicinii.  In secolul XVI, Paracelsus a elaborat acest set de instructiuni simple a caror respectare inseamna a te bucura de o sanatate fizica, emotionala si mentala absoluta. Chiar si astazi, in secolul XXI, aceste sapte actiuni reprezinta de fapt unul dintre cele mai valoroase ghiduri pentru a trai. Paracelsus promoveaza o viata fara excese, increderea in viata si in propria persoana, bunatatea, un fel echilibrat de a respira si a manca. Nu putem sti  daca varianta care circula de-a lungul internetului este cea originala, insa cu siguranta merita citita si luata in considerare: Citeste mai mult

Te uiți în stânga , te uiți în dreapta, dar în sus ?

Imagini pentru cerul noapteaUneori  , și bunicii au de învățat lucruri bune de la nepoți. Nu se întâmplă  des, dar de’ se-ntâmplă merită să luăm seama.  

Bunicul unei fetiţe avea un obicei prost : seara se ducea pe câmp şi fura tot ceea ce găsea, punea în căruţă şi venea acasă.
O dată a luat-o şi pe nepoata sa pentru a ţine calul. Pe câmp, bunicul luă ce găsi, apoi veni către căruţă uitându-se în dreapta şi în stânga să nu îl vadă cineva, dar nepoata sa, din căruţă, îl întrebă: Citeste mai mult